Nici nu-ti imaginezi cum este sa ai sufletul sfasaiat...cand clipa se pierde in neant iar Umbra Vantului iti da tarcoale din vazduh,ca un stol de vulturi infometati,...vrea si ea o zdreanta din sufletul tau...
Doborat la pamant ma apar cu mainile...cu ultima suflare strig I...ma prabusesc,ma prabusesc in abis...aud numai ecoul Umbrei Vantului:RIS!...IS!...S!...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment