IN AFARA TIMPULUI

Aceste fapte s-au petrecut acum aproape 10 ani...
M-am trezit brusc...in ceata noptii strabatuta timid de o lumina indepartata,visul avut mi se proiecta din nou,cu o claritate de cristal,de data aceasta in realitate.Durerea cumplita din partea dreapta ma chinuise ingrozitor toata ziua...scadea pana la suportabil apoi treptat trebuia sa-mi infig adanc unghiile in carne ca sa nu urlu.Mi-era rusine de mine...mi-era rusine de postura umilitoare in care eram si atunci am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma salveze...sa ma ia.Eram complet intins pe pat si am inceput sa ametesc...intrasem un pic in panica(starea de anxietate,cum ii spun doctorii)si incercam sa ma controlez,cred ca am schitat un zambet pentru ca as fi vrut ca apropiatii,atunci cand le va veni si lor sorocul,sa nu se teama de moarte(care acum sunt aproape sigur ca reprezinta doar o stare in care noi ne lepadam de "vesmintele"vechi,uzate,si apoi,intr-un alt plan incepem un alt drum in scopul desavarsirii noastre).In ultimul an,mai ametisem si,spuneau cunoscutii,ca lesinasem deci nu m-am mai speriat,mai ales ca din cauza durerilor chiar imi doream sa se sfarseasca odata chinul...Am intrat deodata intr-un fel de nor,abur laptos-auriu,prin care alunecam,sau eram tras(impins) cu o viteza din ce in ce mai mare spre o lumina galben-aurie iar alaturi de mine am simtit ca mai este cineva care "inota"in aceeasi pozitie ca a mea,scufundat pana la mijloc si tras (impins) dinspre picioare catre "inainte"prin acel abur...Nu-l distingeam asa ca am strigat:Cine esti?Dintr-o data o forta necunoscuta m-a oprit brusc in acel abur si,aproape instinctiv,am privit in fata...si cel pe care il simtisem langa mine se oprise brusc,dar la o distanta mai mare decat cea la care as fi putut sa-l ating,indiferent ce as fi facut.Cu un gest familiar,mana intinsa inainte cu aratatorul spre neantul din spatele meu,mi-a cerut mental sa ma intorc...de ce mental?Pentru ca intensitatea acelor cuvinte mi-a lovit capul deasupra sprancenei stangi si a "ars"timp de o clipa,ca un glont in viteza,emisfera stanga a creierului meu oprindu-se undeva in spate,in zona stanga a creierului mic...Atunci am vazut si auzit simultan atat chipul cat si vorbele fiintei care parea din "lumina"fiind interpusa intre mine si lumina calda galben-aurie...Era MAMA care-mi zicea:Intoarce-te,timpul tau nu s-a incheiat inca!
M-am asezat atunci,dupa vis, pe marginea patului am zambit,poate prima oara dupa multe luni,mesajul MAMEI ma incalzise si-mi daduse o stare de beatitudine...niciodata nu o mai vazusem in vis pana atunci...parca eram un sugar flamand care gasise in sfarsit dulceata sanului...Si iarta-ma drag cititor,pentru ca tot ceea ce numim noi cuvinte sunt ori perimate,ori golite de continut ori nu pot exprima,indiferent cat m-as stradui,ceea ce am dorit sa comunic acum...
Mama se stinsese cu patru ani inainte lasand un gol imens in sufletul meu...Avea 59 de ani si un cancer necrutator a rapus-o,dupa ani de lupta cu aceasta teribila boala...S-a stins la 4 ani dupa moartea tatalui meu,cu toate ca diferenta dintre ei era de 14 ani...si acum regret ca nu m-am implicat mai mult...ca poate n-am ajutat-o cat a trebuit...si acum imi este sufletul cernit dupa parinti,si acum inalt rugaciuni catre Dumnezeu sa-i ocroteasca acolo unde evolueaza...Daca as fi stiut ceea ce cunosc in prezent poate totul ar fi avut un alt sens...pe atunci eram cel mai tanar director general de Institut National si din spectrul falimentului din care il preluasem l-am adus la nivelul celor mai "tari" din tara si strainatate(locul I de trei ori consecutiv si Diploma de Excelenta)necesitatea de a gasi in permanenta de lucru,sperantele si increderea celor 1000 de salariati din subordine ma tineau oarecum departe atat de propriile mele necesitati cat si de ale celor foarte apropiati...consideram ca daca au un trai mai bun,asigurat de banii pe care-i castigam,trebuiau sa fie multumiti...si cat de mult m-am inselat,pentru ca sunt momente care,odata pierdute,pierdute raman pentru vecie.
M-am ridicat de pe marginea patului si am facut cativa pasi prin Rezerva de Spital(Profesorul,bunul meu prieten de ani de zile,desfiintase Camera de garda a Clinicii pe care o conducea,transformand-o in Rezerva cu un pat,cred,cu scopul de a-mi usura sfarsitul dinainte diagnosticat,si pregatind-o pentru o sedere greu de precizat).Ma gandeam la faptul ca o vazusem,vorbisem cu MAMA de parca fusese aievea...Imaginea,vocea,cuvintele ei mi s-au intiparit intr-un anumit nivel al gandirii,un nivel ca un canal de receptie radio,care nu primeste nici alt semnal,nici alta functiune in creierul meu...el a ramas deschis de atunci si primeste si acum mesaje sub forma de perceptii,idei,solutii pentru diverse probleme(cu precadere sanatate,dar si din alte domenii) .Ulterior acelei intamplari,mesajele venite au fost non-vizuale,non-vocale,ci doar intra prin stanga emisferei cerebrale localizandu-se cuminte,parca asteptandu-si randul la rezolvare,in zona stanga a cerebelului.Pe MAMA n-am mai vazut-o decat o singura data dupa aceea(in aproape 10 ani)si atunci intr-un vis despre care voi scrie la timpul potrivit...
Incerc acum o descriere cat mai plastica a sistemului meu de gandire sau,mai bine zis,a ceea ce cred ca este modul lui de functionare...Imaginati-va o locuinta paralelipipedica cu trei nivele...la primul nivel(parterul),aici are loc procesarea activitatii zilnice fara a fi influentata de factori perturbatori interni sau externi;al treilea nivel(ultimul)este nivelul la care ascult un interlocutor vorbind,muzica,in general primesc orice interactiune sau stimul din mediul exterior atat cat poate fi el perceput de un om obisnuit;nivelul median insa,este nivelul la care primesc "mesajele"care intra independent de vointa mea,sub forma unor solicitari imperative dar care lasa sa functioneze normal si celelalte nivele insa,din momentul in care incep sa pun in practica(sa gandesc)asupra unor solutii de rezolvare a unui "mesaj"primit,viteza de procesare a acelor date creste uluitor,primind informatii sub forma de idei,pana la rezolvare.Interesant de remarcat, este ca procesul de rezolvare a "mesajelor"de la al doilea nivel nu impiedica si nu interfereaza cu activitatile desfasurate simultan in celelalte doua nivele dar si le subordoneaza intr-un anumit fel(devenind prioritar) pana ajung la solutia finala,urmarirea si verificarea veridicitatii solutiilor trecand automat la nivelul prim(parter)si imediat se trece la rezolvarea unui alt mesaj stocat anterior sau daca,nu mai exista mesaje primite,pe nivelul median simt ca nu se mai intampla nimic,pana la intrarea unui nou "mesaj" insa ,de regula exista in permanenta doua,trei "mesaje"care-si asteapta rezolvarea...Mai reiterez o data faptul ca "mesajele"(destul de multe)primite cu precadere in ultimii 5 ani(dupa relativa mea insanatosire) nu au tangenta cu domeniul de activitate in care m-am pregatit sau cu domenii conexe in care m-am perfectionat.