Cum sa ajungi un personj important?(Poate Ministru...Poate la Economie si Finante?)

Peter imi era unul dintre cei mai dragi prieteni pe care-l aveam de multi ani...Lucram amandoi in Institut,el fiind mai in varsta,insa faptul ca el lucra sistematizare-urbanism drumurile ni se intersectau arareori asa ca ne-am cunoscut mai indeaproape fiind vecini,apartamentul sau fiind in apropierea apartamentului parintilor mei la care locuiam inainte de '90.Era un urbanist de prima clasa,avea viziuni coplesitoare privind dezvoltarea oraselor si o perspectiva pragmatica de amortizare a cheltuielilor insa era mangaiat,ca orice mare artist,de un defect major...acela ca nu reusea sa finalizeze tot ceea ce gandea si din acest punct de vedere Doina,sotia lui,il suplinea perfect,finaliza ea...La concursurile pe tara erau o pereche greu de invins.Insa el,desi era matur,avea acea candoare copilareasca a adolescentului ardelean care atunci descopera lumea si se arata foarte mirat de ea...

Cand am ajuns director general ,Peter a fost unul din oamenii care si-a stors vechile relatii(colegi ajunsi ministri)pentru a obtine lucrari(comenzi)pentru Institut,care era in declin,ajutandu-ma sa-l ridic pana la locul I pe tara ani la rand...Evident ca l-am numit sef de atelier dar lui nu-i prea pasa...era tot un boem,care ajuta pe toata lumea si care,din cand in cand,ne "molipsea"facandu-ne pe toti sa fim mai boemi decat poate ne-am fi dorit.

Intr-o dimineata ii vad mustata lunga intrand pe usa intredeschisa intreband-o pe secretara: -Este?

-Hai Peter intra,i-am raspuns eu in locul secretarei.

-Nu sunt singur,replica el...

-Intrati,nu ma tineti in curent;am glumit eu pentru ca se stia ca intotdeauna usa spre secretariat era intredeschisa.

Au pasit in birou si bucuria de a-l vedea mi s-a transformat intr-un ras sanatos cand am vazut persoana care-l insotea...Era un tip inalt si solid cat mine insa pilozitatea fetei,atent retusata de frizer,ii dadea un aspect de terrier scotian si cum mie imi placeau cainii am ras de asocierea care imi venise instantaneu.Noroc ca nu au sesizat...

-Ti-l prezint pe varul meu de la Focsani,zise Peter.

O clipa am ramas descumpanit..el era din Carei iar rudele i le cam stiam...stiam deasemenea ca era ziua lui,aflasem ca se "punea"de o mica petrecere in atelier,asa ca i-am zis:

-Esti pus pe glume...ramane sa-mi ceri sa ies din tort sau vreo alta minune...

-Nu chiar te rog sa ai grija de domnul Focsanian,sa-i explici cum e cu dezvoltarile urbane,despre prezentul si viitorul regiunii,sa-i dai cateva ditre analizele noastre de perspectiva,intr-un cuvant sa-l ajuti sa patrunda in mediile noastre.

-Jan,sari terrierul cu mana intinsa...

Atunci mi-am adus aminte unde-l mai vazusem,la o televiziune locala,vizita niste monumente din oras era...deputat,ceva pe la Nationalitati...