Inca de mic am fost foarte bolnavicios,mama imi spunea ca am contractat toate bolile copilariei de cate doua ori...probabil ca sa nu le uit(cunoasteti expresia "repetitia e...")...astfel ca,desi aveam o constitutie robusta si ma hraneam bine chiar si cu 40 grade temperatura,viata mea a fost de foarte multe ori sub semnul incertitudinii.Astfel,la 3 ani,din cauza infectiilor repetate ale amigdalelor am facut o forma periculoasa de nefrita(nefrito-nefroza),in acei ani(1961) cu un prognostic medical foarte rezervat(la 1000 de bolnavi doar unul vindecat fara sechele)asa incat ai mei au fost nevoiti sa ma interneze la vechiul Spital Israelit(actuala maternitate "Elena Doamna")unde am fost "cazat"si tratat vreme de 7 luni si am fost salvat...Ce ratiuni greu de inteles au determinat Divinul sa ajute un vlastar atat de plapand sa nu se piarda?Mi-aduc aminte(sunt printre primele amintiri)ca in timpul tratamentului de acolo,am intors capul si uitandu-ma in spate "am inghetat"vazand acele lungi si groase implantate in zona rinichilor...apoi imaginea anotimpurilor care se succedau,privita prin fereastra salonului de spital,salon pe care-l consideram "o cusca"din care nu puteam sa scap...Mai tarziu,pe la 12 ani,in timpul unei epidemii ce cuprinsese Iasul,am contractat o forma foarte grava de meningita si iar am petrecut vreo 6 saptamani "la pat"lovit si orbit pana in strafunduri de orice raza de lumina...si in acea perioada(1970)se murea relativ usor de acea boala...pe la 15 ani am repetat aceasta boala,dar de data aceasta din cauza mea pentru ca am inotat"la pariu"intr-un inceput de mai foarte friguros in lacul Ciric-am castigat pariul si recastigat boala-insa,datorita experientei anterioare am infruntat mai usor boala si m-am insanatosit repede...Nu mai vorbesc de operatiile obisnuite,de taieturi operate si reoperate,de inerentele batai cu "cei mai buni"din toate cartierele...locuiam in Nicolina si "volens-nolens"participam la aceste"Cupe ale cartierelor",de accidentarile de la fotbal sau judo...Dupa 20 de ani am remarcat si eu usurinta cu care "se prind"bolile de mine dar nu am dat importanta,mai ales ca aveam un fizic oarecum impresionant si calit(cam "pe furate")prin sport.Nu are sens acum sa-mi descriu evolutia intelectuala,ceea ce pot spune doar,este :citeam perfect inca de la 5 ani iar la 15 ani mi-am predat legitimatia de acces la Biblioteca de la Palatul Culturii deoarece epuizasem fondul de carte accesibil atat de la copii cat si de la adulti...apoi mi-am canalizat singur lecturile pe cateva domenii care mi s-au parut mai interesante si am abordat toti scriitorii considerati importanti.Rezultatele scolare si ulterior universitare sau post universitare au fost,fara exceptii,foarte bune.
Si iata ca,incet,incet am ajuns aproape de momentul BOLII.
Eram director general de aproape sapte ani al unui Institut de cercetare si proiectare national si timpul meu era daruit aproape in totalitate celor pe care ii conduceam pentru ca de fapt acolo,in mijlocul lor,ma formasem ca om,specialist si lider.Mai lucrasem vreme de cinci ani ca inginer,inginer sef(arhitect sef)intr-un oras de campie din nordul Moldovei cu rezultate atat de bune incat,aproape ca nu s-a dorit sa mi se acorde transferul pe postul obtinut prin concurs la Institut.Pana a ajunge sa conduc Institutul,vreme de peste patru ani,am trecut prin toate treptele ierarhice si printr-o asa-zisa "Revolutie"...Eram deasemenea si cadru didactic universitar la Universitatea Tehnica "Gh.Asachi"Iasi de aproape noua ani.
In lupta zilnica pentru a mentine Institutul pe unul dintre locurile fruntase din tara duceam boala "pe picioare" singura vizita la medic fiind cea de la incadrare...desi ma bucuram de stima si prietenia unor personalitati ale lumii medicale din Iasi,aceasta fara sa socotesc toate investitiile facute in sectorul sanatate in perioada 1988-1998 la care,prin natura profesiei sau a functiei,am participat direct.
De mai bine de doi ani un individ ciudat tot dadea tarcoale Institutului cu intentia vadita de a deveni actionar majoritar si "ajutat"de Fondul Proprietatii de Stat a devenit membru al Adunarii Generale a Actionarilor.Vazand ca la insistentele sale,dar si ale altora,nu eram dispus "sa pactizez"cu el in scopul privatizarii Institutului si-a mai introdus un aliat(un ziarist corupt care-l servea si in alte afaceri veroase)in A.G.A., care era un organ de decizie superior directorului general, format din trei persoane ce luau hotarari care trebuiau duse la indeplinire de directorul general si de catre Consiliul de Administratie.
Aceasta situatie si deciziile pe care le luau in A.G.A.,vadit gresite in scopul diminuarii activitatii,reducerii personalului,minimizarea valorii cu intentia de a-l cumpara pe nimic,ma macinau fizic si psihic astfel ca ades ameteam si-mi pierdeam cunostinta...odata s-a intamplat chiar in biroul meu de fata cu mai multe persoane care m-au transportat de urgenta la Spitalul "Parhon"insa,pana sa treaca doctorii la investigatii,mi-am revenit si am plecat din nou la Institut.O intamplare asemanatoare s-a intamplat si la facultate,in fata studentilor mei,si am intrerupt colaborarea cu Universitatea...Ma simteam din ce in ce mai rau cand la sfarsitul lui August 1998 am fost anuntat intr-o Adunare Generala pe care o conduceam,chiar de catre individ, ca a preluat de la Fondul Proprietatii de Stat(condus in acea perioada de concitadinul sau din Barlad ce condusese anterior cu succes CUG-Iasi spre faliment)majoritatea actiunilor Institutului...Pe loc,mi-am scris si mi-am anuntat demisia,am parasit sala si cladirea...(Va urma).
