"Batranul plutonier se indrepta taraindu-si un picior catre stomatologie gandindu-se ca lui Revolutia nu-i adusese nimic,ba pensia i se parea ca scade de la o luna la alta...Alte timpuri...noroc de baiat care ajunsese mare arhitect...datorita lui mergea acum la doctor sa-i monteze proteza dentara.Privi in jur si-l cuprinse un val de caldura,la blocurile astea scorojite de vreme lucrase acum 30 de ani ,cand,trecand in rezerva din armata,cu ajutorul primului-secretar al Judetenei de Partid se angajase maistru-sef de punct de lucru pe santier.Avea 53 de oameni in subordine,mai multi decat avusese in armata,si cu ei inalta un bloc.Era foarte dur si muncitorii nu prea voiau sa lucreze cu el,era prea militaros.Se aseza pe o banca in fata Policlinicii stomatologice si-si aminti ca odata,inainte de 23 august,care se sarbatorea cu mare fast in acele timpuri,se anuntase vizita primului-secretar...Cand acesta a aparut pe santier plutonierul a ramas uimit,se emotionase dar instinctul cazon il salva si-si aduna oamenii imediat comandand:
-Va aliniati!Drepti!Pentru onor inainte!Tovarase prim-secretar:Va raportez...
-Lasa-i Gheorghe,zise primul secretar dupa un moment in care abia reusi sa-si regleze maxilarele pe pozitia' inchis' uimit de taranii imbracati in salopete murdare care-i dadeau 'onorul',care cu lopata,care cu mistria sau galeata...Zambind continua:
-Vedeti tovarasi?Cu acesti oameni disciplinati si harnici construim apartamente pentru popor si edificam socialismul...
Disciplinati si harnici...se trezi vorbind batranul,daca n-as fi bagat eu militarie in ei...si se ridica de pe banca intrand in Policlinica.
Cand iesi de la doctor plutonierul isi mai privi odata chipul reflectat in geamul Policlinicii si nu-si putu stapani un zambet larg cu toata dantura noua.Era foarte mandru de proteza,nu mai zambise de mult timp,nu-si mai amintea de cand.O lua incet spre casa gandindu-se cum sa faca sa-si arate mai mult dintii,baiatul sau ii spusese ca la inceput o sa-l stranga,dar nu-l strangea si era multumit ca a scapat de o durere.Pe drum le zambea tuturor,cunoscuti,necunoscuti,iar cei care-l cunosteau ridicau din umeri nedumeriti de faptul ca Plutonierul morocanos de pana atunci este asa de amabil si zambaret.Scleroza si medicamentele prea scumpe ca sa mai ajunga la ele pensionarii,gandeau ei.
Intr-un tarziu ajunse la complexul alimentar de langa blocul in cara statea.Ii era foame,dar doctorul ii spusese sa mai astepte cu masa vreo 3 ore,o ora trecuse deja si intra la macelarie.Pe macelar il cunostea de vreo 15 ani asa ca zambi larg si-i spuse:
-Pune si tu de-o fripturica Ioane ca abia astept sa ajung acasa s-o prepar.
-Dom'inginer ,matale faci petrecere?
-Nu,pentru sufletul meu ,zise Batranul plutonier nestapanindu-si un zambet cu toata dantura...Tare ii mai placea sa i se spuna Domnul inginer...Lua carnea,saluta si taraindu-si piciorul intra in scara blocului sau.
Respirand greu deschise usa apartamentului sau de la etajul II si o racoare placuta il invalui.Caldura nefireasca a diminetii de mai il obosise.Se schimba totusi repede de hainele 'de oras' si-si puse carnea la foc domol la cuptor.Mai arunca o privire in oglinda si se aseza pe fotoliu.Curiozitatea si bucuria il facu sa se duca din nou la oglinda facand fel de fel de grimase...Parca as fi o copila care merge prima oara la intalnire,gandi el parasind cu greu oglinda si trecand in balcon se sprijini de balustrada acestuia.Privi in jos mandru de rasadurile de rosii plantate cu mana lui acum vreo luna.Ar trebui macar o ploaie buna isi zise indreptandu-si privirea catre garajele improvizate din table care ocupau acum mare parte din locul de joaca pentru copii.Eh,copiii sunt acum mari,gandindu-se la baiatul sau.
I se paru ca aude un scancet.Cauta cu privirea prin buruienile inalte care-i bordau mica gradina dar nu zari nimic.Deodata, un miorlait sfasaietor sageta linistea tihnita dintre blocuri.Privi in jos si chiar intre rasadurile sale de rosii vazu pisicile care-si traiau dragostea zbuciumandu-se.
-Cattttt,cattttt...si proteza ii sari din gura chiar langa motan.Acesta,dupa o privire scurta in sus,isi schimba atentia catre proteza rosu cu alb care era cat pe ce sa-l loveasca.O apuca decis in bot,sari pe acoperisul garajelor si apoi disparu cu tot cu prada...
-Cassss,mai facu odata Batranul plutonier din inertie dandu-si seama ca nu mai are cum sa-si recupereze dantura noua de care era atat de mandru.O lacrima ii brazda rapid obrazul in timp ce alta ii inmuguri in ochi.Din bucatarie se simtea un vag miros de carne arsa...