Inca de mic am fost foarte bolnavicios,mama imi spunea ca am contractat toate bolile copilariei de cate doua ori...probabil ca sa nu le uit(cunoasteti expresia "repetitia e...")...astfel ca,desi aveam o constitutie robusta si ma hraneam bine chiar si cu 40 grade temperatura,viata mea a fost de foarte multe ori sub semnul incertitudinii.Astfel,la 3 ani,din cauza infectiilor repetate ale amigdalelor am facut o forma periculoasa de nefrita(nefrito-nefroza),in acei ani(1961) cu un prognostic medical foarte rezervat(la 1000 de bolnavi doar unul vindecat fara sechele)asa incat ai mei au fost nevoiti sa ma interneze la vechiul Spital Israelit(actuala maternitate "Elena Doamna")unde am fost "cazat"si tratat vreme de 7 luni si am fost salvat...Ce ratiuni greu de inteles au determinat Divinul sa ajute un vlastar atat de plapand sa nu se piarda?Mi-aduc aminte(sunt printre primele amintiri)ca in timpul tratamentului de acolo,am intors capul si uitandu-ma in spate "am inghetat"vazand acele lungi si groase implantate in zona rinichilor...apoi imaginea anotimpurilor care se succedau,privita prin fereastra salonului de spital,salon pe care-l consideram "o cusca"din care nu puteam sa scap...Mai tarziu,pe la 12 ani,in timpul unei epidemii ce cuprinsese Iasul,am contractat o forma foarte grava de meningita si iar am petrecut vreo 6 saptamani "la pat"lovit si orbit pana in strafunduri de orice raza de lumina...si in acea perioada(1970)se murea relativ usor de acea boala...pe la 15 ani am repetat aceasta boala,dar de data aceasta din cauza mea pentru ca am inotat"la pariu"intr-un inceput de mai foarte friguros in lacul Ciric-am castigat pariul si recastigat boala-insa,datorita experientei anterioare am infruntat mai usor boala si m-am insanatosit repede...Nu mai vorbesc de operatiile obisnuite,de taieturi operate si reoperate,de inerentele batai cu "cei mai buni"din toate cartierele...locuiam in Nicolina si "volens-nolens"participam la aceste"Cupe ale cartierelor",de accidentarile de la fotbal sau judo...Dupa 20 de ani am remarcat si eu usurinta cu care "se prind"bolile de mine dar nu am dat importanta,mai ales ca aveam un fizic oarecum impresionant si calit(cam "pe furate")prin sport.Nu are sens acum sa-mi descriu evolutia intelectuala,ceea ce pot spune doar,este :citeam perfect inca de la 5 ani iar la 15 ani mi-am predat legitimatia de acces la Biblioteca de la Palatul Culturii deoarece epuizasem fondul de carte accesibil atat de la copii cat si de la adulti...apoi mi-am canalizat singur lecturile pe cateva domenii care mi s-au parut mai interesante si am abordat toti scriitorii considerati importanti.Rezultatele scolare si ulterior universitare sau post universitare au fost,fara exceptii,foarte bune.
Si iata ca,incet,incet am ajuns aproape de momentul BOLII.
Eram director general de aproape sapte ani al unui Institut de cercetare si proiectare national si timpul meu era daruit aproape in totalitate celor pe care ii conduceam pentru ca de fapt acolo,in mijlocul lor,ma formasem ca om,specialist si lider.Mai lucrasem vreme de cinci ani ca inginer,inginer sef(arhitect sef)intr-un oras de campie din nordul Moldovei cu rezultate atat de bune incat,aproape ca nu s-a dorit sa mi se acorde transferul pe postul obtinut prin concurs la Institut.Pana a ajunge sa conduc Institutul,vreme de peste patru ani,am trecut prin toate treptele ierarhice si printr-o asa-zisa "Revolutie"...Eram deasemenea si cadru didactic universitar la Universitatea Tehnica "Gh.Asachi"Iasi de aproape noua ani.
In lupta zilnica pentru a mentine Institutul pe unul dintre locurile fruntase din tara duceam boala "pe picioare" singura vizita la medic fiind cea de la incadrare...desi ma bucuram de stima si prietenia unor personalitati ale lumii medicale din Iasi,aceasta fara sa socotesc toate investitiile facute in sectorul sanatate in perioada 1988-1998 la care,prin natura profesiei sau a functiei,am participat direct.
De mai bine de doi ani un individ ciudat tot dadea tarcoale Institutului cu intentia vadita de a deveni actionar majoritar si "ajutat"de Fondul Proprietatii de Stat a devenit membru al Adunarii Generale a Actionarilor.Vazand ca la insistentele sale,dar si ale altora,nu eram dispus "sa pactizez"cu el in scopul privatizarii Institutului si-a mai introdus un aliat(un ziarist corupt care-l servea si in alte afaceri veroase)in A.G.A., care era un organ de decizie superior directorului general, format din trei persoane ce luau hotarari care trebuiau duse la indeplinire de directorul general si de catre Consiliul de Administratie.
Aceasta situatie si deciziile pe care le luau in A.G.A.,vadit gresite in scopul diminuarii activitatii,reducerii personalului,minimizarea valorii cu intentia de a-l cumpara pe nimic,ma macinau fizic si psihic astfel ca ades ameteam si-mi pierdeam cunostinta...odata s-a intamplat chiar in biroul meu de fata cu mai multe persoane care m-au transportat de urgenta la Spitalul "Parhon"insa,pana sa treaca doctorii la investigatii,mi-am revenit si am plecat din nou la Institut.O intamplare asemanatoare s-a intamplat si la facultate,in fata studentilor mei,si am intrerupt colaborarea cu Universitatea...Ma simteam din ce in ce mai rau cand la sfarsitul lui August 1998 am fost anuntat intr-o Adunare Generala pe care o conduceam,chiar de catre individ, ca a preluat de la Fondul Proprietatii de Stat(condus in acea perioada de concitadinul sau din Barlad ce condusese anterior cu succes CUG-Iasi spre faliment)majoritatea actiunilor Institutului...Pe loc,mi-am scris si mi-am anuntat demisia,am parasit sala si cladirea...(Va urma).
Thursday, April 24, 2008
Wednesday, April 23, 2008
IN AFARA TIMPULUI
Aceste fapte s-au petrecut acum aproape 10 ani...
M-am trezit brusc...in ceata noptii strabatuta timid de o lumina indepartata,visul avut mi se proiecta din nou,cu o claritate de cristal,de data aceasta in realitate.Durerea cumplita din partea dreapta ma chinuise ingrozitor toata ziua...scadea pana la suportabil apoi treptat trebuia sa-mi infig adanc unghiile in carne ca sa nu urlu.Mi-era rusine de mine...mi-era rusine de postura umilitoare in care eram si atunci am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma salveze...sa ma ia.Eram complet intins pe pat si am inceput sa ametesc...intrasem un pic in panica(starea de anxietate,cum ii spun doctorii)si incercam sa ma controlez,cred ca am schitat un zambet pentru ca as fi vrut ca apropiatii,atunci cand le va veni si lor sorocul,sa nu se teama de moarte(care acum sunt aproape sigur ca reprezinta doar o stare in care noi ne lepadam de "vesmintele"vechi,uzate,si apoi,intr-un alt plan incepem un alt drum in scopul desavarsirii noastre).In ultimul an,mai ametisem si,spuneau cunoscutii,ca lesinasem deci nu m-am mai speriat,mai ales ca din cauza durerilor chiar imi doream sa se sfarseasca odata chinul...Am intrat deodata intr-un fel de nor,abur laptos-auriu,prin care alunecam,sau eram tras(impins) cu o viteza din ce in ce mai mare spre o lumina galben-aurie iar alaturi de mine am simtit ca mai este cineva care "inota"in aceeasi pozitie ca a mea,scufundat pana la mijloc si tras (impins) dinspre picioare catre "inainte"prin acel abur...Nu-l distingeam asa ca am strigat:Cine esti?Dintr-o data o forta necunoscuta m-a oprit brusc in acel abur si,aproape instinctiv,am privit in fata...si cel pe care il simtisem langa mine se oprise brusc,dar la o distanta mai mare decat cea la care as fi putut sa-l ating,indiferent ce as fi facut.Cu un gest familiar,mana intinsa inainte cu aratatorul spre neantul din spatele meu,mi-a cerut mental sa ma intorc...de ce mental?Pentru ca intensitatea acelor cuvinte mi-a lovit capul deasupra sprancenei stangi si a "ars"timp de o clipa,ca un glont in viteza,emisfera stanga a creierului meu oprindu-se undeva in spate,in zona stanga a creierului mic...Atunci am vazut si auzit simultan atat chipul cat si vorbele fiintei care parea din "lumina"fiind interpusa intre mine si lumina calda galben-aurie...Era MAMA care-mi zicea:Intoarce-te,timpul tau nu s-a incheiat inca!
M-am asezat atunci,dupa vis, pe marginea patului am zambit,poate prima oara dupa multe luni,mesajul MAMEI ma incalzise si-mi daduse o stare de beatitudine...niciodata nu o mai vazusem in vis pana atunci...parca eram un sugar flamand care gasise in sfarsit dulceata sanului...Si iarta-ma drag cititor,pentru ca tot ceea ce numim noi cuvinte sunt ori perimate,ori golite de continut ori nu pot exprima,indiferent cat m-as stradui,ceea ce am dorit sa comunic acum...
Mama se stinsese cu patru ani inainte lasand un gol imens in sufletul meu...Avea 59 de ani si un cancer necrutator a rapus-o,dupa ani de lupta cu aceasta teribila boala...S-a stins la 4 ani dupa moartea tatalui meu,cu toate ca diferenta dintre ei era de 14 ani...si acum regret ca nu m-am implicat mai mult...ca poate n-am ajutat-o cat a trebuit...si acum imi este sufletul cernit dupa parinti,si acum inalt rugaciuni catre Dumnezeu sa-i ocroteasca acolo unde evolueaza...Daca as fi stiut ceea ce cunosc in prezent poate totul ar fi avut un alt sens...pe atunci eram cel mai tanar director general de Institut National si din spectrul falimentului din care il preluasem l-am adus la nivelul celor mai "tari" din tara si strainatate(locul I de trei ori consecutiv si Diploma de Excelenta)necesitatea de a gasi in permanenta de lucru,sperantele si increderea celor 1000 de salariati din subordine ma tineau oarecum departe atat de propriile mele necesitati cat si de ale celor foarte apropiati...consideram ca daca au un trai mai bun,asigurat de banii pe care-i castigam,trebuiau sa fie multumiti...si cat de mult m-am inselat,pentru ca sunt momente care,odata pierdute,pierdute raman pentru vecie.
M-am ridicat de pe marginea patului si am facut cativa pasi prin Rezerva de Spital(Profesorul,bunul meu prieten de ani de zile,desfiintase Camera de garda a Clinicii pe care o conducea,transformand-o in Rezerva cu un pat,cred,cu scopul de a-mi usura sfarsitul dinainte diagnosticat,si pregatind-o pentru o sedere greu de precizat).Ma gandeam la faptul ca o vazusem,vorbisem cu MAMA de parca fusese aievea...Imaginea,vocea,cuvintele ei mi s-au intiparit intr-un anumit nivel al gandirii,un nivel ca un canal de receptie radio,care nu primeste nici alt semnal,nici alta functiune in creierul meu...el a ramas deschis de atunci si primeste si acum mesaje sub forma de perceptii,idei,solutii pentru diverse probleme(cu precadere sanatate,dar si din alte domenii) .Ulterior acelei intamplari,mesajele venite au fost non-vizuale,non-vocale,ci doar intra prin stanga emisferei cerebrale localizandu-se cuminte,parca asteptandu-si randul la rezolvare,in zona stanga a cerebelului.Pe MAMA n-am mai vazut-o decat o singura data dupa aceea(in aproape 10 ani)si atunci intr-un vis despre care voi scrie la timpul potrivit...
Incerc acum o descriere cat mai plastica a sistemului meu de gandire sau,mai bine zis,a ceea ce cred ca este modul lui de functionare...Imaginati-va o locuinta paralelipipedica cu trei nivele...la primul nivel(parterul),aici are loc procesarea activitatii zilnice fara a fi influentata de factori perturbatori interni sau externi;al treilea nivel(ultimul)este nivelul la care ascult un interlocutor vorbind,muzica,in general primesc orice interactiune sau stimul din mediul exterior atat cat poate fi el perceput de un om obisnuit;nivelul median insa,este nivelul la care primesc "mesajele"care intra independent de vointa mea,sub forma unor solicitari imperative dar care lasa sa functioneze normal si celelalte nivele insa,din momentul in care incep sa pun in practica(sa gandesc)asupra unor solutii de rezolvare a unui "mesaj"primit,viteza de procesare a acelor date creste uluitor,primind informatii sub forma de idei,pana la rezolvare.Interesant de remarcat, este ca procesul de rezolvare a "mesajelor"de la al doilea nivel nu impiedica si nu interfereaza cu activitatile desfasurate simultan in celelalte doua nivele dar si le subordoneaza intr-un anumit fel(devenind prioritar) pana ajung la solutia finala,urmarirea si verificarea veridicitatii solutiilor trecand automat la nivelul prim(parter)si imediat se trece la rezolvarea unui alt mesaj stocat anterior sau daca,nu mai exista mesaje primite,pe nivelul median simt ca nu se mai intampla nimic,pana la intrarea unui nou "mesaj" insa ,de regula exista in permanenta doua,trei "mesaje"care-si asteapta rezolvarea...Mai reiterez o data faptul ca "mesajele"(destul de multe)primite cu precadere in ultimii 5 ani(dupa relativa mea insanatosire) nu au tangenta cu domeniul de activitate in care m-am pregatit sau cu domenii conexe in care m-am perfectionat.
M-am trezit brusc...in ceata noptii strabatuta timid de o lumina indepartata,visul avut mi se proiecta din nou,cu o claritate de cristal,de data aceasta in realitate.Durerea cumplita din partea dreapta ma chinuise ingrozitor toata ziua...scadea pana la suportabil apoi treptat trebuia sa-mi infig adanc unghiile in carne ca sa nu urlu.Mi-era rusine de mine...mi-era rusine de postura umilitoare in care eram si atunci am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma salveze...sa ma ia.Eram complet intins pe pat si am inceput sa ametesc...intrasem un pic in panica(starea de anxietate,cum ii spun doctorii)si incercam sa ma controlez,cred ca am schitat un zambet pentru ca as fi vrut ca apropiatii,atunci cand le va veni si lor sorocul,sa nu se teama de moarte(care acum sunt aproape sigur ca reprezinta doar o stare in care noi ne lepadam de "vesmintele"vechi,uzate,si apoi,intr-un alt plan incepem un alt drum in scopul desavarsirii noastre).In ultimul an,mai ametisem si,spuneau cunoscutii,ca lesinasem deci nu m-am mai speriat,mai ales ca din cauza durerilor chiar imi doream sa se sfarseasca odata chinul...Am intrat deodata intr-un fel de nor,abur laptos-auriu,prin care alunecam,sau eram tras(impins) cu o viteza din ce in ce mai mare spre o lumina galben-aurie iar alaturi de mine am simtit ca mai este cineva care "inota"in aceeasi pozitie ca a mea,scufundat pana la mijloc si tras (impins) dinspre picioare catre "inainte"prin acel abur...Nu-l distingeam asa ca am strigat:Cine esti?Dintr-o data o forta necunoscuta m-a oprit brusc in acel abur si,aproape instinctiv,am privit in fata...si cel pe care il simtisem langa mine se oprise brusc,dar la o distanta mai mare decat cea la care as fi putut sa-l ating,indiferent ce as fi facut.Cu un gest familiar,mana intinsa inainte cu aratatorul spre neantul din spatele meu,mi-a cerut mental sa ma intorc...de ce mental?Pentru ca intensitatea acelor cuvinte mi-a lovit capul deasupra sprancenei stangi si a "ars"timp de o clipa,ca un glont in viteza,emisfera stanga a creierului meu oprindu-se undeva in spate,in zona stanga a creierului mic...Atunci am vazut si auzit simultan atat chipul cat si vorbele fiintei care parea din "lumina"fiind interpusa intre mine si lumina calda galben-aurie...Era MAMA care-mi zicea:Intoarce-te,timpul tau nu s-a incheiat inca!
M-am asezat atunci,dupa vis, pe marginea patului am zambit,poate prima oara dupa multe luni,mesajul MAMEI ma incalzise si-mi daduse o stare de beatitudine...niciodata nu o mai vazusem in vis pana atunci...parca eram un sugar flamand care gasise in sfarsit dulceata sanului...Si iarta-ma drag cititor,pentru ca tot ceea ce numim noi cuvinte sunt ori perimate,ori golite de continut ori nu pot exprima,indiferent cat m-as stradui,ceea ce am dorit sa comunic acum...
Mama se stinsese cu patru ani inainte lasand un gol imens in sufletul meu...Avea 59 de ani si un cancer necrutator a rapus-o,dupa ani de lupta cu aceasta teribila boala...S-a stins la 4 ani dupa moartea tatalui meu,cu toate ca diferenta dintre ei era de 14 ani...si acum regret ca nu m-am implicat mai mult...ca poate n-am ajutat-o cat a trebuit...si acum imi este sufletul cernit dupa parinti,si acum inalt rugaciuni catre Dumnezeu sa-i ocroteasca acolo unde evolueaza...Daca as fi stiut ceea ce cunosc in prezent poate totul ar fi avut un alt sens...pe atunci eram cel mai tanar director general de Institut National si din spectrul falimentului din care il preluasem l-am adus la nivelul celor mai "tari" din tara si strainatate(locul I de trei ori consecutiv si Diploma de Excelenta)necesitatea de a gasi in permanenta de lucru,sperantele si increderea celor 1000 de salariati din subordine ma tineau oarecum departe atat de propriile mele necesitati cat si de ale celor foarte apropiati...consideram ca daca au un trai mai bun,asigurat de banii pe care-i castigam,trebuiau sa fie multumiti...si cat de mult m-am inselat,pentru ca sunt momente care,odata pierdute,pierdute raman pentru vecie.
M-am ridicat de pe marginea patului si am facut cativa pasi prin Rezerva de Spital(Profesorul,bunul meu prieten de ani de zile,desfiintase Camera de garda a Clinicii pe care o conducea,transformand-o in Rezerva cu un pat,cred,cu scopul de a-mi usura sfarsitul dinainte diagnosticat,si pregatind-o pentru o sedere greu de precizat).Ma gandeam la faptul ca o vazusem,vorbisem cu MAMA de parca fusese aievea...Imaginea,vocea,cuvintele ei mi s-au intiparit intr-un anumit nivel al gandirii,un nivel ca un canal de receptie radio,care nu primeste nici alt semnal,nici alta functiune in creierul meu...el a ramas deschis de atunci si primeste si acum mesaje sub forma de perceptii,idei,solutii pentru diverse probleme(cu precadere sanatate,dar si din alte domenii) .Ulterior acelei intamplari,mesajele venite au fost non-vizuale,non-vocale,ci doar intra prin stanga emisferei cerebrale localizandu-se cuminte,parca asteptandu-si randul la rezolvare,in zona stanga a cerebelului.Pe MAMA n-am mai vazut-o decat o singura data dupa aceea(in aproape 10 ani)si atunci intr-un vis despre care voi scrie la timpul potrivit...
Incerc acum o descriere cat mai plastica a sistemului meu de gandire sau,mai bine zis,a ceea ce cred ca este modul lui de functionare...Imaginati-va o locuinta paralelipipedica cu trei nivele...la primul nivel(parterul),aici are loc procesarea activitatii zilnice fara a fi influentata de factori perturbatori interni sau externi;al treilea nivel(ultimul)este nivelul la care ascult un interlocutor vorbind,muzica,in general primesc orice interactiune sau stimul din mediul exterior atat cat poate fi el perceput de un om obisnuit;nivelul median insa,este nivelul la care primesc "mesajele"care intra independent de vointa mea,sub forma unor solicitari imperative dar care lasa sa functioneze normal si celelalte nivele insa,din momentul in care incep sa pun in practica(sa gandesc)asupra unor solutii de rezolvare a unui "mesaj"primit,viteza de procesare a acelor date creste uluitor,primind informatii sub forma de idei,pana la rezolvare.Interesant de remarcat, este ca procesul de rezolvare a "mesajelor"de la al doilea nivel nu impiedica si nu interfereaza cu activitatile desfasurate simultan in celelalte doua nivele dar si le subordoneaza intr-un anumit fel(devenind prioritar) pana ajung la solutia finala,urmarirea si verificarea veridicitatii solutiilor trecand automat la nivelul prim(parter)si imediat se trece la rezolvarea unui alt mesaj stocat anterior sau daca,nu mai exista mesaje primite,pe nivelul median simt ca nu se mai intampla nimic,pana la intrarea unui nou "mesaj" insa ,de regula exista in permanenta doua,trei "mesaje"care-si asteapta rezolvarea...Mai reiterez o data faptul ca "mesajele"(destul de multe)primite cu precadere in ultimii 5 ani(dupa relativa mea insanatosire) nu au tangenta cu domeniul de activitate in care m-am pregatit sau cu domenii conexe in care m-am perfectionat.
Sunday, April 20, 2008
...
Am observat ca toata existenta mea cu ascensiuni pana la aerul rarefiat al marilor inaltimi si coborari abrupte este de fapt un model matematic,un sir monoton-periodic,care,fara a tine cont de timp imi proiecteaza in imaginarul propriu pentru fiecare aspect al prezentului pe care il analizez un anumit flash(o anumita amintire)din trecutul meu mai indepartat sau mai apropiat astfel incat mi se creaza un sistem complet de referinta,cu ajutorul caruia pot face rapid analiza si sinteza unor intamplari prezente si, reusind sa extrag esenta faptului analizat din prezent,concluziile vin aproape instantaneu.Acest aspect se refera nu numai la probleme care trebuiesc solutionate in profesia mea de baza(de care m-am detasat oarecum in ultimii 10 ani desi pastrez un contact permanent cu ultimele realizari in domeniu)ci si in alte domenii pe care acum 20 de ani nu credeam ca le voi aborda vreodata...culmea!confruntandu-mi parerile cu specialisti in domeniile respective,acestia imi aprobau fara reticente solutiile date,ramanand surprinsi de acuratetea acestora...Repet,fara a avea cunostinte aprofundate din domeniile respective,ci doar deschiderea de a ajuta dezinteresat pe toti cei care imi solicita sprijinul in rezolvarea unor probleme care pentru ei sunt "nerezolvabile".
In acest context,un alt aspect pe care l-am sesizat este ca,dupa lunga suferinta de acum 8-9 ani,revenind in cotidian,viteza de analiza si sinteza a faptelor sau problemelor mi-a crescut foarte mult(n-as putea sa apreciez daca de doua,trei sau sapte ori)si de aici si o oarecare usurinta de apreciere a faptelor sau de rezolvare a unui evantai de probleme...pacat ca nu am constat asa ceva si in planul fizic pentru ca as fi avut mai multa putere si energie sa-i ajut pe cei in "necaz",deoarece problemele mele sunt relativ usor rezolvabile...
Trebuie sa recunosc ca aceste "indemanari"au venit si in contextul(necautat de mine)al unei vieti oarecum ascetice(cu precadere in ultimii 8 ani)si al unei introspectii permanente combinata cu studiul si analiza unor aspecte "de frontiera"a vietii.
Toate aceste consideratii m-au condus la doua concluzii majore(care repet,sunt doar ale mele,fara a avea pretentia generalizarii lor):
1.Timpul,ca notiune,este doar o conventie facuta de oameni pentru a-si simplifica propriile perceptii asupra universului general cunoscut.
2.Originea Astrala a ideilor benefice pentru dezvoltarea civilizatiei umane.
Despre toate acestea,cu fapte si exemple,cat si despre alte aspecte pe care le imbraca Timpul si Originea Astrala a ideilor impreuna cu intrebari pe care mi le pun in permanenta si la care nu am primit inca raspunsuri si explicatii(sau nu am fost satisfacut de solutiile la care am ajuns singur)voi scrie in continuare...Am deschis aceasta cale de comunicare interactiva si pentru cei care sunt acum in suferinta(in special boala)asigurandu-i de toata atentia mea,complet dezinteresata,fie ca mi se adreseaza direct ,pe acest blog,sau la adresa mea de e-mail:radu_ramstein@yahoo.com chemandu-i sa luptam impreuna impotriva necazurilor.
In acest context,un alt aspect pe care l-am sesizat este ca,dupa lunga suferinta de acum 8-9 ani,revenind in cotidian,viteza de analiza si sinteza a faptelor sau problemelor mi-a crescut foarte mult(n-as putea sa apreciez daca de doua,trei sau sapte ori)si de aici si o oarecare usurinta de apreciere a faptelor sau de rezolvare a unui evantai de probleme...pacat ca nu am constat asa ceva si in planul fizic pentru ca as fi avut mai multa putere si energie sa-i ajut pe cei in "necaz",deoarece problemele mele sunt relativ usor rezolvabile...
Trebuie sa recunosc ca aceste "indemanari"au venit si in contextul(necautat de mine)al unei vieti oarecum ascetice(cu precadere in ultimii 8 ani)si al unei introspectii permanente combinata cu studiul si analiza unor aspecte "de frontiera"a vietii.
Toate aceste consideratii m-au condus la doua concluzii majore(care repet,sunt doar ale mele,fara a avea pretentia generalizarii lor):
1.Timpul,ca notiune,este doar o conventie facuta de oameni pentru a-si simplifica propriile perceptii asupra universului general cunoscut.
2.Originea Astrala a ideilor benefice pentru dezvoltarea civilizatiei umane.
Despre toate acestea,cu fapte si exemple,cat si despre alte aspecte pe care le imbraca Timpul si Originea Astrala a ideilor impreuna cu intrebari pe care mi le pun in permanenta si la care nu am primit inca raspunsuri si explicatii(sau nu am fost satisfacut de solutiile la care am ajuns singur)voi scrie in continuare...Am deschis aceasta cale de comunicare interactiva si pentru cei care sunt acum in suferinta(in special boala)asigurandu-i de toata atentia mea,complet dezinteresata,fie ca mi se adreseaza direct ,pe acest blog,sau la adresa mea de e-mail:radu_ramstein@yahoo.com chemandu-i sa luptam impreuna impotriva necazurilor.
CONFESIUNI
NOTA:Aceste marturisiri sunt dedicate celor pe care i-am considerat si-i voi considera mentorii mei,in ordine alfabetica,Octavian Paler si Ion Tugui.Inalt spre Astral acest omagiu adus lor...lui Paler ale carui cuvinte ma obsedeaza si acum pentru ca,intamplator,folosindu-le ca Motto in incercarile mele asa-zis literare,am observat cat de profund suna si in limba engleza "More than God existence I'm afraid of His absence" cuvintele "Imi este mai frica de absenta lui Dumnezeu decat de existenta Acestuia"...si lui Ion Tugui pe care personal il consider unul dintre Marii Initiati ai Europei,o personalitate care a adancit atat de mult cercetarile sale in domenii de frontiera incat a ajuns sa-si prevada propriul sfarsit asteptandu-l in liniste,lucrand si linistindu-si apropiatii.Insasi data decesului sau poarta o semnificatie aparte pe care n-am reusit inca sa o deslusesc:20 februarie 2002.(Adica 2002-2002 sau 20.0220.o2 sau 20I02I20I02 urmarind diferite simetrii dupa axe diferite).
COMMUNICATION BREAKDOWN.
Aniversarea iti e pe sfarsite Iris,Iubirea mea,cete de ingeri tin cortina noptii ce sta sa cada.Nu te-ai trezit inca...probabil nunta s-a prelungit...Nunta din vis.Sunt inca langa tine,te pazesc de Visul Urat,insa parca amurgul,cu o forta nevazuta,ma trage spre Fantoma Noptii ce se apropie infricosator de repede,amenintatoare.
N-am reusit sa comunic cu tine astazi,n-am reusit sa ma scufund in tine,in bratele tale moi,in sarutarile tale fierbinti cu gust de liliac inflorit...Incerc sa te mangai,te voi veghea pana te vei trezi,dar...dar nu mai reusesc...ma indepartez de tine tras de Umbra Vantului care-mi sopteste in minte:Vezi ca sunt mai puternica?Vezi ca sunt mai puternica decat tine?Cu disperare incerc sa ma smulg din aripile ei lungi,reci si taioase...vreau sa fiu cu tine Irisul meu drag...dar Umbra ma strange si mai tare in ghearele sale ascutite,purtandu-ma ca o prada,spre Fantoma Noptii.Abia te mai vad,departe acum,dormind linistita...imaginea ta se estompeaza incet,incet pe fondul alburiu al ingerilor care te inconjoara...Am trecut in celalalt timp,totul in mine e un racnet de revolta si durere...Umbra Vantului rade sardonic si-mi transmite in gand:Comunicarea s-a intrerupt...urmeaza-ti pedeapsa...Pedeapsa de a iubi o muritoare...
N-am reusit sa comunic cu tine astazi,n-am reusit sa ma scufund in tine,in bratele tale moi,in sarutarile tale fierbinti cu gust de liliac inflorit...Incerc sa te mangai,te voi veghea pana te vei trezi,dar...dar nu mai reusesc...ma indepartez de tine tras de Umbra Vantului care-mi sopteste in minte:Vezi ca sunt mai puternica?Vezi ca sunt mai puternica decat tine?Cu disperare incerc sa ma smulg din aripile ei lungi,reci si taioase...vreau sa fiu cu tine Irisul meu drag...dar Umbra ma strange si mai tare in ghearele sale ascutite,purtandu-ma ca o prada,spre Fantoma Noptii.Abia te mai vad,departe acum,dormind linistita...imaginea ta se estompeaza incet,incet pe fondul alburiu al ingerilor care te inconjoara...Am trecut in celalalt timp,totul in mine e un racnet de revolta si durere...Umbra Vantului rade sardonic si-mi transmite in gand:Comunicarea s-a intrerupt...urmeaza-ti pedeapsa...Pedeapsa de a iubi o muritoare...
Saturday, April 19, 2008
NUNTA DIN VIS.
Dormi IRIS iubita mea,somnul te-a cuprins fara sa-ti dai seama si a rupt orice punte dintre noi.Condusa de zane discrete descoperi tainele lumii viselor...zanele te-au invesmantat in alb pregatindu-te pentru nunta noastra,nunta din vis...Sunt treaz,ma asez usor langa tine,sa nu te tulbur,m-am rugat Cerului si nu m-a ascultat...sunt treaz si disperat ca nu voi fi la nunta,Zeul Somnului nu a venit si la mine...Te privesc cum zambesti in visul tau...esti fericita acum...poate ma astepti cu emotia primului pas intr-o Lume Noua.Nu voi fi acolo,cu tine iubirea mea,la nunta din vis sa ne impartasim impreuna dragostea...fii fericita in visul tau care va ramane numai al tau...Adio!
FALIE IN TIMP.
Nici nu-ti imaginezi cum este sa ai sufletul sfasaiat...cand clipa se pierde in neant iar Umbra Vantului iti da tarcoale din vazduh,ca un stol de vulturi infometati,...vrea si ea o zdreanta din sufletul tau...
Doborat la pamant ma apar cu mainile...cu ultima suflare strig I...ma prabusesc,ma prabusesc in abis...aud numai ecoul Umbrei Vantului:RIS!...IS!...S!...
Doborat la pamant ma apar cu mainile...cu ultima suflare strig I...ma prabusesc,ma prabusesc in abis...aud numai ecoul Umbrei Vantului:RIS!...IS!...S!...
Subscribe to:
Posts (Atom)